“Neither in the sky, nor in the middle of the ocean,
nor in the caves of the mountains”
Doctor, doctor, don’t smile yet, you haven’t found your man.
I’m more sarcastic than you any day,
and cynicism is better left unsaid
it’s a little early, don’t you think?
I know, it’s just the two of us,
although I would have preferred instead of you
a bartender, a gambler, a demi-monde.
This thing really didn’t depend
on me or you,
so, let’s not get mad at each other
and no, you’re not gonna get me to piss in that bedpan.
Doctor, doctor, don’t play God with me,
I might rip out my IV
and strangle you with it until a nurse shows up.
I feel like I still can – you know that, too
that’s why you’re trying to weaken me, slowly and surely.
I feel you, punk, bro,
like someone I’ve known for a long time.
Doc, you’re just like me
and none of us is leaving here.
This dump of yours
has lost all its top customers
and you’re suffering because you didn’t catch that train you dreamed of.
But look over here and tell me you don’t
feel yourself at least a little bit in this embarrassing situation
that it’s your job to deal with.
Maybe this body of mine is
more than just the inconvenience that delays
your little flirtation with the dumpy nurse.
Doc, you’re getting fuzzier and fuzzier,
this dilapidated carcass is giving me a hard time.
I know you don’t believe in what you’re doing, and you don’t care anymore,
I know that you’re left with just me
and we both wish we were elsewhere right now,
playing me a Berber trumpet,
mimosas to pour me a little vodka,
to put on the table with a killer instinct
the royal flush that saves you at the last minute.
.
“Nici în cer, nici în mijlocul oceanului,
nici în peșterile din munți”
Doctore, doctore, nu rânji încă, nu ți-ai găsit omul.
Sunt mai sarcastic decât tine la orice oră,
iar despre cinism mai bine să nu vorbim
e cam prea devreme, nu crezi?
Știu, am rămas doar noi doi,
deși aș fi preferat ca-n locul tău să fie
un barman,
un împătimit de pariuri,
o midinetă.
Chestia asta chiar n-a depins
de mine sau de tine,
așa că să nu ne rățoim unul la altul
și nu, n-o să mă convingi să mă piș în plosca aia.
Doctore, doctore, nu te juca de-a Dumnezeu
cu mine, s-ar putea să-mi smulg perfuzia
și să te strâng de gât cu ea până apare o infirmieră.
Simt că încă mai pot – știi și tu asta,
de aia încerci să mă vlăguiești, încet și sigur.
Te simt, golănașule, frate,
ca pe unul pe care-l cunosc de tare demult.
Doctore, ești la fel ca mine și nici unul din noi
nu mai pleacă de-aici.
Spelunca asta a ta
și-a pierdut toți clienții de vază
și tu suferi că n-ai prins trenul ăla la care visaseși.
Dar uită-te încoace și spune-mi că nu te
recunoști măcar puțin în situația asta jenantă pe care
e de datoria ta s-o tratezi.
Poate că și corpu-ăsta al meu o fi
ceva mai mult decât inconvenientul care-ți amână
micuțul flirt cu asistenta bondoacă.
Doctore, te văd tot mai neclar
carcasa asta părăginită mă lasă baltă.
Știu că nu crezi în ce faci și că nu îți mai pasă,
știu că ai rămas doar cu mine
și amândoi am fi preferat să fim în altă parte acum,
să-mi cânte un trompetist berber,
să-mi toarne mimozele-n pahar câte o vodcă mică,
să pun pe masă cu instinct de killer
chinta regală care te salvează
în ultima clipă.
.
Album
We take turns photographing
with the dying and the newborn
we’re trying to protect the sun from the danger of
colonization by hordes of species-saving militants
by devouring and exodus
hard drinks are
increasingly lurking around us
starved little beasts
eager to catch something too
from the feast of all the unloved
we premeditate the encounter with sleep
we lightly rattle our simple instruments
in the shade of trees doped
with freedom and gamma rays
we are no longer spontaneous
we are no longer dreamers
we could start
finally, to live to write
or to be the perfect patients of
an autumn in which one more thrush will die
crushed by hailstones
another baby camel will be born in the south
that we’ll try to nurse and raise
to put it later through the needle’s eye
when the needle will approach
and we’ll hear its tinkling, cudly voice
as he calls us by name as he calls our bones a little closer
.
Album
Ne fotografiem pe rând
cu muribunzi și nou-născuți
încercăm să apărăm soarele de primejdia
colonizării cu hoardele de militanți ai salvării
speciei prin devorare și exod
băuturile tari ne dau
din ce în ce mai des târcoale
niște bestii mici lihnite
dornice să prindă și ele ceva
de la ospățul tuturor neiubiților
premedităm întâlnirea cu somnul
zdrăngănim ușor din instrumentele noastre simple
la umbra unor copaci dopați cu
libertate și raze gamma
nu mai suntem spontani
nu mai suntem visători
am putea să ne apucăm
în sfârșit să trăim să scriem
sau să fim pacienții perfecți ai unei
toamne în care va mai muri
zdrobit de grindină un sturz
se va mai naște în sud un pui de cămilă
pe care vom încerca să-l îngrijim să-l creștem
pentru a-l trece mai târziu prin urechile acului
când acul se va apropia
și-i vom auzi glasul zăngănitor și alintat
cum ne spune pe nume cum ne cheamă oasele ceva mai aproape
.
BIO
Komartin is born in Bucharest, Romania, in 1983. Since 2003, he has published six books of poetry, as well as several anthologies of Romanian poetry. He is also co-author of two theatre plays. Claudiu Komartin’s books appeared in German, Serbian, Bulgarian and Turkish. Since 2010, he is the editor-in-chief of “Poesis international” literary magazine and of “Max Blecher” Publishing House. Komartin is also coordinating (since 2009) a popular reading club and literary workshop in Bucharest, “Institutul Blecher”, that reached its 215th edition and, since 2019, he is a Vice President of PEN Romania. Komartin’s work as a translator includes such authors as Kurt Vonnegut, Philippe Claudel, Jean-Marie Gustave Le Clézio, Tahar Ben Jelloun, Georgi Gospodinov, Gökçenur Ç., Ivan Hristov and Glen Calleja.
